Vă recomandăm site-urile: Patriarhiei Romane

și a Mitropoliei Banatului

prima pagina
Protopopiatul Ortodox Român Sânnicolau Mare

    Istoricul localității Sânnicolau Mare de la începuturile ei și până în veacul XIII se identifică cu cel al comunei Cenad, ambele fiind părți componente ale cetății antice Morisena – Mureșana.
    Această cetate romană, castru al Legiunii XIII – Gemina ființează până în anul 1241 când este devastată și ruinată de tătari.
    La doar câțiva ani, după alungarea tătarilor începe a se vorbi despre cetatea și orașul Sânnicolau Mare, nume pe care îl ia de la mănăstirea Sf. Nicolae din apropiere, mănăstire existentă probabil de pe vremea principilor naționali români Claudiu și Ahtum. Începuturile unei vieți religioase, organizată aici, ca și în Morisena, de altfel, au a se căuta chiar de pe timpul stăpânirii romane, despre această viață vorbindu-ne lămurit atât cele două biserici străvechi, ambele îndreptate cu altarul spre Răsărit, a căror ruine se mai puteau vedea până cu două secole în urmă, cât și inscripția creștin㠖 Crucea de aur – ca și comoara ce s-au găsit la Sânnicolau Mare, care toate sunt mărturii prețioase că românii de aici au trăuit o viață profund creștină.
    Ca și viața întregii ortodoxii în acest colț de țară, peste care s-au abătut tot felul de ocupații străine, care numai de ierarhie românescă la cârma bisericii, nu voiau să audă și istoria protopopiatului Sânnicolau Mare a fost la fel de zbuciumată.
    Cunoscut sub numele de Protopopiatul Cenadului, din motive bine întemeiate din punct de vedere istoric, perpetuându-se astfel numele vechii cetăți episcopale MORISENA, din timpul principilor naționali români Claudiu și Achtum, protopopiatul de Sânnicolau Mare este amintit documentar încă de prin 1720, când mitropolitul Moise Petrovici al Belgradului obține recunoașterea jurisdicției și asupra Episcopiilor din Banat.
    Toți protopopii titulari deși numiți ai Cenadului își aveau reședința și funcționau ca și preoții parohi în Sânnicolau Mare, care era și sediul de reședință al protopopiatului, așa ca pe bună dreptate i se poate spune Protopopiatul de Sânnicolau Mare.
    Fiind protopopiat și pentru ortodocși români și pentru sârbi, cum se găsea sub dominație și administrație sârbească, avea cel mai adesea protopopi sârbi.
    Primul protopop amintit de părintele Gheorghe Cotoșman în Monografia sa este Radoslav care deține această funcție până în 1740. Acestuia îi urmează:
        1740 – 1784 protopop Maxim Miladinovici;
        1784 – 1810 Ștefan Miladinovici;
        1810 – 1816 Nicolae Nicolici;
        1816 – 1841 Vasile Stoianovici;
        1841 – 1853 Arsenie Predragovici;
        1855 – 1892 Gheorghe Nicolici;
        1892 – 1896 Petru Agrima.
    În anul 1865, când mitropolitul Andrei Șaguna devine și mitropolitul românilor din Banat, odată cu înființarea Episcopiei Aradului, se înființează și protopopiatul Banat Comloș, cu reședința în Comloșu Mare, protopopiat ce inițial, pentru doi ani, l-a avut ca administrator și ulterior ca protopop titular pe Vichentie Șerban, ce funcționează în această calitate timp de 14 ani, respectiv până în anul 1879.
    Lui Vichentie Șerban îi urmează, ca și protopop de Banat-Comloș, între anii:
        1879 – 1890 Paul Tempea;
        1890 – 1910 Paul Miulescu.
    Am făcut aceste precizări deoarece în anul 1896 protopopiatul de Sânnicolau Mare se desființează, rupându-se cu totul de administrația sârbească și alipindu-se cu parohiile ce le avea în subordine sub coordonarea protopopiatului Banat-Comloș, care va ființa de unul singur pentru parohiile din această parte de vest a tării până în anul 1939 inclusiv.
    Lui Paul Miulescu îi urmează:
        1911 – 1917 Mihai Păcățeanu;
        1917 – 1920 Ștefan Cioroianu ca și administrator;
        1920 – 1949 același Ștefan Cioroianu ca și protopop titular.
    Activitatea protopopiatului de Sânnicolau Mare a fost cu totul întreruptă așadar între anii 1896-1940.
    Începând cu anul 1940, imediat după înființarea Episcopiei Timișoarei este reactivat din nou, de această dată sub numele de protopopiatul de Sânnicolau Mare și funcționează până în anul 1968, timp în care este administrat și condus de către preotul Traian Barzu, între anii 1950 - 1952, în calitate de administrator și preot Tiberiu Farca, 1952 – 1968, care deși protopop titular la Sânnicolau Mare a activat ca preot paroh la parohia Saravale, din apropiere.
    Odată cu arondarea teritorială din 1968 Protopopiatul Sânnicolau Mare se desființează din nou, de această dată parohiile din subordinea lui fiind alipite protopopiatului Timișoara.
    Cu data de 01 martie 2000, prin binecuvântarea fostului Mitropolit Nicolae al Banatului, protopopiatul de Sânnicolau Mare este din nou reactivat, protopop titular fiind ales de către colegiul preoțesc și validat ca atare de către același Mitropolit, preotul Gheorghe Sutac, paroh al Sânnicolaului Mare.
    Încadrat în arhiepscopia Timișoarei protopopiatul cuprinde la ora actuală 29 parohii din care două având drept sectoare parohiile învecinate, respectiv Comloșu Mare având și sector parohial în localitatea Luga și Teremia Mare cu sectorul parohial Teremia Mică,  o mănăstire și cinci filii.
    Din acestea o parohie este oraș, Sânnicolau Mare, care este și sediul protopopiatului; 19 sunt comune și 14 sate, întreaga populație a protopopiatului ridicându-se la circa 45.000 suflete, respectiv un număr de 14.500 de familii.
    În Protopopiatul Sânnicolau Mare doar două biserici sunt monumente istorice: Comloșu Mare și Beba-Veche iar într-o biserică se păstrează pictura lui Ioan Zaicu, unul dintre pictorii bănățeni protejați (Sânnicolau Mare).
    Protopopiatul are în subjurizdicție în majoritatea sa comune și sate care până nu de mult au avut populație exclusiv germană, respectiv de religie romano-catelocă, comunități ortodoxe fiind constituite aici doar cu 50-60 de ani în urmă, motiv pentru care multe din localitățile de acest gen și-au ridicat biserici în ultimii 10-15 ani, unele fiind terminate sau în roșu, (Gelu, Gottlob, Sânpetru Mic și Iecea Mică), iar altele fiind în lucru, într-un stadiu destul de înaintat (Biled, Sânpetru Mare și Tomnatic, toate la cota de peste 4 m), protopopiatul nostru îmbogățindu-se de la înființare cu 7 biserici noi.
    Mai sunt și câteva parohii ce își oficiază cultul în capele amenajate din anumite imobile mai mari, cărora le-au dat forma unor capele, iar filia Vizejdia nu are nici un fel de locaș de cult, credincioșii acestei comunități folosind pentru cult, cu acceptul ierarhiei romano-catolice biserica romano-catolică, situații ce subliniază buna înțelegere între religii pe pământul bănățean.
    Pentru că la înființare protopopiatului am funcționat într-un imobil concesionat de primăria locală, cu un statut juridic neclar, în anul 2007, după ce au fost îndeplinite toate formalitățile legale necesare, s-a început construcția unui sediu propriu, în imediata apropiere a bisericii, respectiv a casei parohiale nr. 1, pe str. Calea lui Traian nr. 15A.
    Construcția D+P+1, pe lângă dependințele oficiale, are la etaj amenajată și locuința protopopului; noul sediu a fost sfințit și respectiv inaugurat în prezența Înaltpreasfințitului Părinte Ioan al Banatului, al Vicarului și secretarului Eparhial precum și a protopopilor din Eparhie în ziua de 21 noiembrie 2015.
    Nădăjduim că într-un viitor nu prea îndepărtat în toate parohiile mari prin strădania preoților și credincioșilor și sub oblăduirea ierarhiei bănățene vor fi înălțate biserici, care să ofere credincioșilor, condiții prielnice de rugăciune și manifestare a cultului propriu.

 

Protopop

preot Gheorghe Sutac

 

Adresa Protopopiatului

Sannicolau Mare

Str. Calea lui Traian Nr. 15A

Cod 305600 Jud. Timis

Tel/Fax: 0256 371 175; E-mail: sannicolau@arhiepiscopiatimisoarei.ro

Imagini ale protopopiatului - sediul vechi de pe str. A.Saguna nr.29

Sediu vechi al Protopopiatului
Sala de sedinta a Protopopiatului
sus  
© 2016 protopopiatul ortodox român sânnicolau mare